IMAGE

Ce tineret să-și sape-n libertate Cu mâinile de groapa-'ncercării, Cu sete și mai mult de nedreptate In liniște pe culmea remușcării. Cu sinele se luptă fiecare Acest balaur cam împielițat; Ce dă cu coarnele așa de tare Și te împinge și neașteptat. Cu frâiele destinului creat Aprindem artificii de-așteptare Și noi -ntr-un context mai nesperat Începem să producem o schimbare. Principiul vieții este să suim pe trepte Mai mult spre o dorită îndreptare, Nu cu mucul unei lumînări pe cripte Să schilodim principii și valoare. Autor Elena Buldum

Intr-o minte-ngustă Stă un om recent Transformat, cu fustă Și cam indecent. Poartă tocuri fine Cu alt partener De mână se ține Trași printr-un inel!. Frate'și bate frate! Ce minți nespălate; Omul are-o vină Și cerul suspină! Orologiul vieții Parcă a-ncetinit Cel al tinereții Astăzi, s-a oprit. Timpul astăzi poartă Spre îndeplinire Aceea scumpă artă Travestiți din fire. Omul ce se naște Micul pui de leu Pericolul îl paște Că se crede-un Zeu. Nimeni nu-i presus Decât Dumnezeu Cel cu mintea Sus E sufletul tău!. Versuri : Elena Buldum

Am obosit să mă închid ermetic În ritmul vieții ăsteia obositoare În fața morții am rămas puternic Stă toată neputința mea cea mare. Cu lacăte pe ușă să o- încui Să nu mai văd trecutul nimănui, Și nici prezentul care ne condamnă Și-n inimă acolo ce însamnă!. Pe mâinile acestea încățușate M-am săturat să nu văd libertate, Și nu- nțeleg de ce e-atâta răutate Când vine vremea să plătim pe toate. Și bunătatea de ce punem -n cui Și- am ajuns cu toții a nimănui?. de Elena Buldum

E un duș cu apă rece Când faci o fărădelege Și-nchizi-ntr-o-nchisoare Orice trandafir ce moare. Florile pe lumea asta Care înfloresc pământul Nu ele aduc năpasta Nu vă-nchipuiți cu gândul... Nici cu mintea prea departe De nu vedeți răsăritul Poate sigur dintr-o parte Timpul v-a strâmbat gânditul. Orice minte sănătoasă Limpede ca apa vieții Pentru om îi miraculoasă Fără pragul bătrâneții. La -nceput și la sfârșit Astea două mari dileme În final te-au amuțit Și începi fără probleme. Ti se schimbă-nfățișarea Dintr-o scurtă primăvară Te trece un duș și marea Te usucă-ntr-o seară!. Sau din toamne petrecute Între ploii și vijeliii Intre orele trecute Ce- alegi, te-ntrebi:să fii?.. Între faptă și minciună Alegi lumea celor buni Unii cred că 'i cea mai bună Împărțită-ntre luni... Luna ta cu lumea mea Ca -n orice colț de stea Cu o strălucire mare Poate transforma o stare. Luna mea cu lumea ta Ca -n orice colț de mare Poate transforma o stea F...

Haideți, să vă dau o pistă Ce -nseamnă boală tristă, Mulți o fac din chestie Și firavi ca ș'-o trestie. Cu înțepături de ac Tot îl sucește pe cap, O spune unul Bendeac Care a făcut-o cu drag. Se învârte-un ighiuță Și nimic nu iartă-cruță. Stinge lin generatorul Ce l-a aprins creatorul. Ce are frate divinitatea Cu prostia și cu moartea, Mintea după cum socoate Multe vorbe poate scoate. La -nceput -n episoade Poți să zici orice te roade, Și te răcâie pe dinăuntru Vocea sufletului hâtru. De se lovește -n cui Repede face-un cucui, Moartea vine și te ia Boala intră și o să stea. Fără credință și sănătate Poți muri de singurătate, Și- avea nimic din toate Ajungi plin de răutate. Copyright Elena Buldum

De mii de ori se-nvârte acest pământ Imi amintește până'n unghii cine sînt ; Că sînt român venit din plaiuri bune Un dac plecat din țara lui, minune. În carnea mea și oase și-oseminte Mă paște zilnic frica de morminte, Imi bate inima; atâta se înfioară Cum pot distruge alții a mea țară. Pe cine să mai credem : pe cuvânt! Minciuna și-a făcut un templu sfânt, Ce lasă ca să intre interesele străine Cu interesul țării care nu mai vine. Cum naiba, este omul instabil Cum s-a ajuns de a ajuns servil, Un ins fără principii și idei Ce a cedat-n fața unor lachei. Ați spune că-s suferind pe dinăuntru Că a orbit ființa mea de tot.. Dar cine ne-a sluțit așa de hâtru De cei ce astăzi chiar îi doare-n cot!? Puteți să judecați: - Ce vreți copiii? Din mituri și legende și prostii Eu plec cu conștiința nepătată Am mers cu bine și ființa mea curată. Elena Buldum

copyright fiecare în colțul lui mușcă norii cum poate pe cuvântul meu petrec brațul iertării în genunchi umilind natura lumea mea se împarte în frunze și copaci căzuți pe marginea drumului caut statui cu chipul de zare prins să -mi amintească de tine pas armonios cu clopotele care bat în jos întotdeauna am găsit răspunsul în palmele prinse de cer orice cuvânt rotește limba în gură mestec ultimele deziluzii înroșite de natura umană înclin luna numai dacă văd răspunsul la întrebarea " de ce stele mor câteodată. "? Elena Buldum 

Cu mâinile legat-n chingi Când ai putea să mă dezlegi Într-o prăpastie mă -mpingi Că ce-ți explic n-ai să -'ntelegi. Ți -o fi durerea asta mare Ca un hotar fără sfârșit Dar m-ai lăsat la -întâmplare Pe un tărâm nefericit. Din toată viața asta plină Doar cu necazuri și dureri De mângâi o frunte senină Cred sunt capricii și plăceri. Nimic nu poate înlocui Absența unui om sublim Cum nici nu poate locui În casa unde vrem să fim... Elena Buldum Copyright 15-09- 2017

În seara unei mari iubiri, Avut-am un vis de femeie, În colțul ochilor sclipiri, Eram noi doi și o scânteie. Luam din soare răsăritul Și-mpleteam-n zori iubitul, Pe tine cum erai un curcubeu Te arcuiam pe coaja inimii mereu. Uitați pe un tărâm de vis La pieptul tău mă cuibăream Îți căutam- de-un sens promis Și atingerea ce nu-ți găseam. Elena Buldum Copyright grafica: Corina Chirila

grafica: Corina Chirila Eroină sunt eu Eroina ești tu Ca o rază de soare Ca un negru de fum. Intre noi e un vid, S-a făcut cât un gol, A ajuns acest zid Fără niciun simbol Ochii tăi sunt pierduți Lângă zare și nori, Care cred că mă uiți Aripi care tot zbori. E ilogic să spun: Că pe cea ce-o observi, O admiri ca pe -un bun O strivești de gâlcevi. În tăcere aștept Cu speranța că -nvii, Acel lucru să -nedrept Aceea faptă ce știi. Imi bat gânduri de nori... Frământări că exist Ce mă i-a cu fiori De când știu că ești trist. Nu mai ești cum erai, Nu mai sunt cum mă știi, Colțul acela de rai S-a aprins -n făclii. E nedrept să apari Intr-o noapte râzând Și deodată, dispari Lângă râuri curgând. Intr-o zi vei afla Eroina ce sunt Ca o rază de soare Numai cer și pământ. Am sperat să iubim Tot ce e omenesc, Și -am promis c-o să fim Lucrul drag și firesc. Eroină ești tu Eroina sunt eu Intre două femei Este un Dumnezeu. Nu protest ...

Lumea-i-ntr-un colț de lume, Nici nu simte, nici nu lasă, Este doar întunecime Prinsă de un timp-n plasă. Toți privesc aceea oglindă, Rătăciți -n gânduri grele, Nu e zi să nu cuprindă Noaptea clipelor cu stele. De a vieții mângâiere, Îmi este atâta de drag, Codrul verde-i o plăcere, Să-l privesc cu ochi dulceag! Farmecul vieții pătrunde, De el-ncepe să-mi pese, De-nălțimile de unde, Mințile -ncep să iese! Elena Buldum @ grafica:; Corina Chirila