Să mă închid ermetic

Am obosit să mă închid ermetic
În ritmul vieții ăsteia obositoare
În fața morții am rămas puternic
Stă toată neputința mea cea mare.
Cu lacăte pe ușă să o- încui
Să nu mai văd trecutul nimănui,
Și nici prezentul care ne condamnă
Și-n inimă acolo ce însamnă!.
Pe mâinile acestea încățușate
M-am săturat să nu văd libertate,
Și nu- nțeleg de ce e-atâta răutate
Când vine vremea să plătim pe toate.
Și bunătatea de ce punem -n cui
Și- am ajuns cu toții a nimănui?.

de Elena Buldum

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pașii toamnei

Pașii toamnei verzi prin mine Mugurii de flori plesnesc Anotimpul meu se ține... Și de ce mă urmăresc? Ploaia genele-mi ploiesc, Ele curg, eu, mă codesc; Și alerg ce-i omenesc... Pașii toamnei îi grăbesc. Se -nedreaptă tot spre mine Pașii toamnei -s grăbiți De fusta iernii, îmi vine... Să vă zic, să -i ocoliți! Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului Corina chirilă: grafica

Citiți mai multe

Împart...

tăcerea în mine s-a rupt de tine fără sfârșit liniștea a înghițit-o pământul cu grija și gândul numai iubesc numai doresc numai beau numai fumez m-am hotărât să fac pe plac uitării împart din pipa răbdării o împrumut fiecăruia să guste din ea celor care sunt insuportabili, unor trecători nepăsători uneori ”viața bate filmul” și trădarea omului o culeg pe câmpul de maci realizez că suntem una cu pământul Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.*

Citiți mai multe

De doruri pline

Nu știu, dacă apusul știe... grafica: Corina Chirilă Ce- nseamnă o clipă de tandrețe, De-a nostră -mbrățișare vie; Cuprinsă de atâta frumusețe. Mi-e teamă să privesc la stele, Și ele se feresc de mine... Mi-ascund privirea printre ele, În nopțile de doruri pline. Aș vrea să le privesc- ntruna... Să le cuprind de fericire, Mă -mpinge doru' ca nebuna- În nopți de dor și amăgire. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Citiți mai multe

IMAGE

Faceți căutări pe acest blog