Un măr

Șterg oglinda și-o amintire, într -un colț ticăie -un ceas,

Are-un ritm de regăsire, c-a umplut paharu' ras-

Că -mi țâșnesc din mine gânduri ce-mi întunecă și chipul,

A lui Dumnezeu, știi bine, mi-a creat și prototipul -

Sunt un măr ce înflorește, sub cerescul anotimp,

Eu și floarea ce-ncolțește, o să-nmugurească -un timp,

Pân ' la cer îmi e răbdarea, n-o urnește nici un pas,

Orizontul și cu zarea, și un infinit rămas ...

În mine omul, sunt ființă și respir...Câte -un pic și din credință ....

Când mă încâlcesc un fir...caut fir de umilință,

Pe al cerului popas, trupul meu și a mea ființă ,

Cere într -un singur glas, și puțină cuviință .

Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului
Grafica: Erika