Peste gene

Pe sub gene

Pe sub gene, pe sub pleoape, o perdea de amintiri...

Trasă peste două șoapte, cu regrete și trăiri-

Ce -mi acoperă și ochii, o fărâmă de iubire,

O purtam-n fusta popii, agățată de privire.

Un surâs-n colț de buze, rătăcesc cărari de dor-

Vorbele-s un pic confuze, nu m-ajută, să nu mor-

Că mă -ascund de nesfârșitu' gerului ce stă sub pleoape,

Număr clipe și sfârșitul, să nu se facă de noapte !,

Să mă piardă din vedere, să nu-ntunece lumina,

Atunci, zâmbetul ' să-mi pieră, eu pe cine să dau vina,

Îmi îngrop trăirea -n mine, n-o mai scot la suprafață,

Pân ' la vara care vine, iubirea să îmi dea viață!.

Elena Buldum

desen de Corina Chirilă