IMAGE

Din seva venelor, venin... Se scurge și usucă, Un vânticel adesea lin, Pe dragoste s-o ducă- Îi stinge-al dragostei fior, În hău de delăsare, Cu -amaru' venelor, o dor!... Din simplă apăsare. Trăiesc, sau nu trăiesc, așa-i... În vis chinuitor!... Pe fața ei nu o vedeai, La orice privitor. Trăiesc... Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului grafica: Mihai Catruna

Femeia este- un tron ' nălțat pe-un ideal, Sfințește -altarul vieții cu drag pân ' la final, Cu lacrimi și cu sufletu' egal ca la egal- Bărbatul , de-i presus, nu-i bine și normal. Prin forță și mărime , puterea exprimată... Supremația, e -o palidă virtute îndreptată... Are scopu', de -a gândi puțin, simțind trupește, Și -a conchista un templu, cu frumos, îl construiește. Femeia este un altar împodobit sublim... Înmiresmat, cu-o rațiune, ce liber o exprim, Cu intuiție, simțind , având ,că e femeie... În universul ei, pentru -un bărbat e cheie.. Deschide orizontul, ' l -nchide și sfârșește, E-un creator unic, pe-acolo un' pășește, Ea, este și iubirea, obrazu-i înroșește, Pe naștere, și moarte, femeia le moșește. E-un creator Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului grafica: Corina Chirilă

e un fum de paie dintr-o vâlvătaie se aprinde-o flamă sare o scânteie e un Do ca idee tristă pe alee dintr-un jar aprins ca -ntre gheare prins de un foc nestins trosnește mocnește de-abia o privește Re, nota fa ușor pâlpâia un ritm do, re, la să cânte, zicea! doinea din fluier, așa...! imagine din internet Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Șterg oglinda și-o amintire, într -un colț ticăie -un ceas, Are-un ritm de regăsire, c-a umplut paharu' ras- Că -mi țâșnesc din mine gânduri ce-mi întunecă și chipul, A lui Dumnezeu, știi bine, mi-a creat și prototipul - Sunt un măr ce înflorește, sub cerescul anotimp, Eu și floarea ce-ncolțește, o să-nmugurească -un timp, Pân ' la cer îmi e răbdarea, n-o urnește nici un pas, Orizontul și cu zarea, și un infinit rămas ... În mine omul, sunt ființă și respir...Câte -un pic și din credință .... Când mă încâlcesc un fir...caut fir de umilință, Pe al cerului popas, trupul meu și a mea ființă , Cere într -un singur glas, și puțină cuviință . Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului Grafica: Erika

Cânt'un tril de ciocârlie, Inima-mi saltă de dor, Desenez o fantezie... Din creion pe un covor. E-o imagine din mine În culori de curcubeu Ce-o percep, așa, de bine O simt, parcă, n-aș fi eu. Cu speranță și nădejde Ea, figura stă în mine, O uimește-o deznădejde! Cred că o cunoaște bine. Că se rătăcește noaptea, Ceru' lunii, n-o susține, De-are forma cifrei șapte, Face patru figurine. Cu nuanțe-n trup de om Statuetă -n forme fine, O regretă și devine... Dintr-un fir, un ram de pom. De-i cu crengile -aplecate Închinate la pământ Figurine și uscate... Au un firicel de gând! Grafică: Corina Chirilă  Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Pe sub gene Pe sub gene, pe sub pleoape, o perdea de amintiri... Trasă peste două șoapte, cu regrete și trăiri- Ce -mi acoperă și ochii, o fărâmă de iubire, O purtam-n fusta popii, agățată de privire. Un surâs-n colț de buze, rătăcesc cărari de dor- Vorbele-s un pic confuze, nu m-ajută, să nu mor- Că mă -ascund de nesfârșitu' gerului ce stă sub pleoape, Număr clipe și sfârșitul, să nu se  facă de noapte !, Să mă piardă din vedere, să nu-ntunece lumina, Atunci, zâmbetul ' să-mi pieră, eu pe cine să dau vina, Îmi îngrop trăirea -n mine, n-o mai scot la suprafață, Pân ' la vara care vine, iubirea să îmi dea viață!. Elena Buldum desen de Corina Chirilă

Haita lupilor flămânzi -încolțesc o ciută blândă- Ce-i cu ochii tremurânzi, și cu vocea murmurândă, Face-n juru' ei un cerc vicios, s-o-nhațe toată- Să nu-i mai rămână os, mușcând inima să -i scoată. Nici o frunză, nu se mișcă, de-a durerii mușcătură, Se zbate ca-ntr-o cușcă, îi rămâne -o picătură... De esență, cea a vieții, scursă cu atâta ură... În altarul dimineații, de-o foame-n căutăură. Colții fiarelor haine, ca un suflet ucigaș, Niciodată n-o s-aline moartea unui fluturaș Că o haită- nfometată, face-un cerc în juru' prăzii, O înșfăcă de-ndată, așezați pe digu' păzii. foto:internet Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Cuvântu ' e umplut de sentimente- Din sentimente, cu un sens, bine știut, Din neștiut, descoperind momente... Înfășurate-n timp, prezent, trecut, Trecutu' e atât de încărcat în clipe... Că -i stă pe umeri și multă tristețe, Momentele frumoase din tulipe... O clipă au atâta frumusețe, Cuvântu' e- ncărcat de sentimente, Cu sentimente parfumate din trecut, Până -n prezent are atâtea argumente.. Când este și frumos și clar recunoscut. foto: internet drepturi rezervate doar autorului.

De-un timp, și n-a trecut prea mult, de-o vreme, Stau singur, pe un scaun vechi, din lemne, M-așez cu mine, și cu Eul meu la masă, ...Și îl întreb: ție, de mine, îți mai pasă? Sau m-ai uitat, sau poate vrei să uiți, Sunt zile, nici măcar, nu mă saluți- Nu știu, ce ai, din vechii cunoscuți, Acuma taci, și nu vrei să discuți - De-o vreme, de mult timp, îmi ești amicu' Mă lupt, cu tine- parcă a-i fi și inamicu' Dușmanul meu, ce ești pe locu' unu; Eu, l-am înscris în top, ca el nu e nici unu'.  desen: Corina Chirilă În top Elena Buldum dintr-un viitor volum

Elena Buldum Limba se mișcă singură -n gură, Timpul, stă la pândă, e radar, Gura, cam vorbește și n-are măsură, Pe sine-ntrecându-se -n zadar Gura, de vorbește în neștire,  În neștire face- un gest involuntar Este probabil, legea scrisă într-o fire, Și cred, plătim factura, doar, atunci, la inventar. De e făcut, cu voie, că poate fără voie, Voința își exprimă voia, sau nevoia și măcar... O fi, o trăsătură benevolă, de nevoie, De izbutesc, să mă ridic, un mare cronicar. foto: Alina Militaru Cronicar Elena Buldum dintr-un viitor volum drepturi rezervate doar autorului.