IMAGE

Ce tineret să-și sape-n libertate Cu mâinile de groapa-'ncercării, Cu sete și mai mult de nedreptate In liniște pe culmea remușcării. Cu sinele se luptă fiecare Acest balaur cam împielițat; Ce dă cu coarnele așa de tare Și te împinge și neașteptat. Cu frâiele destinului creat Aprindem artificii de-așteptare Și noi -ntr-un context mai nesperat Începem să producem o schimbare. Principiul vieții este să suim pe trepte Mai mult spre o dorită îndreptare, Nu cu mucul unei lumînări pe cripte Să schilodim principii și valoare. Autor Elena Buldum

Intr-o minte-ngustă Stă un om recent Transformat, cu fustă Și cam indecent. Poartă tocuri fine Cu alt partener De mână se ține Trași printr-un inel!. Frate'și bate frate! Ce minți nespălate; Omul are-o vină Și cerul suspină! Orologiul vieții Parcă a-ncetinit Cel al tinereții Astăzi, s-a oprit. Timpul astăzi poartă Spre îndeplinire Aceea scumpă artă Travestiți din fire. Omul ce se naște Micul pui de leu Pericolul îl paște Că se crede-un Zeu. Nimeni nu-i presus Decât Dumnezeu Cel cu mintea Sus E sufletul tău!. Versuri : Elena Buldum

Am obosit să mă închid ermetic În ritmul vieții ăsteia obositoare În fața morții am rămas puternic Stă toată neputința mea cea mare. Cu lacăte pe ușă să o- încui Să nu mai văd trecutul nimănui, Și nici prezentul care ne condamnă Și-n inimă acolo ce însamnă!. Pe mâinile acestea încățușate M-am săturat să nu văd libertate, Și nu- nțeleg de ce e-atâta răutate Când vine vremea să plătim pe toate. Și bunătatea de ce punem -n cui Și- am ajuns cu toții a nimănui?. de Elena Buldum

E un duș cu apă rece Când faci o fărădelege Și-nchizi-ntr-o-nchisoare Orice trandafir ce moare. Florile pe lumea asta Care înfloresc pământul Nu ele aduc năpasta Nu vă-nchipuiți cu gândul... Nici cu mintea prea departe De nu vedeți răsăritul Poate sigur dintr-o parte Timpul v-a strâmbat gânditul. Orice minte sănătoasă Limpede ca apa vieții Pentru om îi miraculoasă Fără pragul bătrâneții. La -nceput și la sfârșit Astea două mari dileme În final te-au amuțit Și începi fără probleme. Ti se schimbă-nfățișarea Dintr-o scurtă primăvară Te trece un duș și marea Te usucă-ntr-o seară!. Sau din toamne petrecute Între ploii și vijeliii Intre orele trecute Ce- alegi, te-ntrebi:să fii?.. Între faptă și minciună Alegi lumea celor buni Unii cred că 'i cea mai bună Împărțită-ntre luni... Luna ta cu lumea mea Ca -n orice colț de stea Cu o strălucire mare Poate transforma o stare. Luna mea cu lumea ta Ca -n orice colț de mare Poate transforma o stea F...

Haideți, să vă dau o pistă Ce -nseamnă boală tristă, Mulți o fac din chestie Și firavi ca ș'-o trestie. Cu înțepături de ac Tot îl sucește pe cap, O spune unul Bendeac Care a făcut-o cu drag. Se învârte-un ighiuță Și nimic nu iartă-cruță. Stinge lin generatorul Ce l-a aprins creatorul. Ce are frate divinitatea Cu prostia și cu moartea, Mintea după cum socoate Multe vorbe poate scoate. La -nceput -n episoade Poți să zici orice te roade, Și te răcâie pe dinăuntru Vocea sufletului hâtru. De se lovește -n cui Repede face-un cucui, Moartea vine și te ia Boala intră și o să stea. Fără credință și sănătate Poți muri de singurătate, Și- avea nimic din toate Ajungi plin de răutate. Copyright Elena Buldum

De mii de ori se-nvârte acest pământ Imi amintește până'n unghii cine sînt ; Că sînt român venit din plaiuri bune Un dac plecat din țara lui, minune. În carnea mea și oase și-oseminte Mă paște zilnic frica de morminte, Imi bate inima; atâta se înfioară Cum pot distruge alții a mea țară. Pe cine să mai credem : pe cuvânt! Minciuna și-a făcut un templu sfânt, Ce lasă ca să intre interesele străine Cu interesul țării care nu mai vine. Cum naiba, este omul instabil Cum s-a ajuns de a ajuns servil, Un ins fără principii și idei Ce a cedat-n fața unor lachei. Ați spune că-s suferind pe dinăuntru Că a orbit ființa mea de tot.. Dar cine ne-a sluțit așa de hâtru De cei ce astăzi chiar îi doare-n cot!? Puteți să judecați: - Ce vreți copiii? Din mituri și legende și prostii Eu plec cu conștiința nepătată Am mers cu bine și ființa mea curată. Elena Buldum