IMAGE

copyright fiecare în colțul lui mușcă norii cum poate pe cuvântul meu petrec brațul iertării în genunchi umilind natura lumea mea se împarte în frunze și copaci căzuți pe marginea drumului caut statui cu chipul de zare prins să -mi amintească de tine pas armonios cu clopotele care bat în jos întotdeauna am găsit răspunsul în palmele prinse de cer orice cuvânt rotește limba în gură mestec ultimele deziluzii înroșite de natura umană înclin luna numai dacă văd răspunsul la întrebarea " de ce stele mor câteodată. "? Elena Buldum 

Cu mâinile legat-n chingi Când ai putea să mă dezlegi Într-o prăpastie mă -mpingi Că ce-ți explic n-ai să -'ntelegi. Ți -o fi durerea asta mare Ca un hotar fără sfârșit Dar m-ai lăsat la -întâmplare Pe un tărâm nefericit. Din toată viața asta plină Doar cu necazuri și dureri De mângâi o frunte senină Cred sunt capricii și plăceri. Nimic nu poate înlocui Absența unui om sublim Cum nici nu poate locui În casa unde vrem să fim... Elena Buldum Copyright 15-09- 2017