Treceți la conținutul principal

Tristețea așa de tristă

Mă -ntreb: de Raiul mai există
Sau fluturii ce zburdă-n lumea lor,
De ce adun tristețea așa de tristă?
N-aș vrea să îi opresc din zbor.
Pe trupul meu de lut vibrează dorul...
De se cutremură de viață se usucă ;
Sub pielea mea tânjește și fiorul-
Și răsăritul și apusul să se ducă;
Cu Dumnezeu alături calc pe cioburi de lumină ;
Să te apropii zămislită pe o aripă de stea...
Ce gustă din amar pe-o rază luminoasă și divină,
Ce mă desprinde dintr-un înger ca să fiu a ta.

Elena Buldum
drepturile rezervate doar autorului
grafica: Corina Chirila

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE ȘI EPIGRAMĂ, ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL, EDIȚIA A -IX -A 2015-2016

Pașii toamnei

Pașii toamnei verzi prin mine Mugurii de flori plesnesc Anotimpul meu se ține... Și de ce mă urmăresc? Ploaia genele-mi ploiesc, Ele curg, eu, mă codesc; Și alerg ce-i omenesc... Pașii toamnei îi grăbesc. Se -nedreaptă tot spre mine Pașii toamnei -s grăbiți De fusta iernii, îmi vine... Să vă zic, să -i ocoliți! Elena Buldum drepturile rezervate doar autorului Corina chirilă: grafica

De doruri pline

Nu știu, dacă apusul știe...                        grafica: Corina Chirilă Ce- nseamnă o clipă de tandrețe,  De-a nostră -mbrățișare vie;  Cuprinsă de atâta frumusețe. Mi-e teamă să privesc la stele,  Și ele se feresc de mine...  Mi-ascund privirea printre ele,  În nopțile de doruri pline. Aș vrea să le privesc- ntruna...  Să le cuprind de fericire,  Mă -mpinge doru' ca nebuna-  În nopți de dor și amăgire. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului