Putere avea

O vijelie s-a -ntins
Că -ntre noi era furtună
Pe inim' o pălea- și stins-
Focul părea să o răpună.

Aș frânge universu'-n două
Să nu existe zi și noapte...
De- le-aș lega pe- amândouă-
Pe mâinile- ți de mere coapte.

De ce nu m-ai chema la tine
Durerile să mi le smulgi?
Și doru' ce rătăcește-n mine,
E- mprăștiat ca niște fulgi.

Iubirea mea-i de catifea
Am plâns, că și eu am strigat,
Puterea avea și nu putea...
Apropia ce-ai distanțat.

Elena Buldum
Drepturile rezervate doar autorului