O formă a tăcerii

Cu brațele -ntinse spre semnul durerii,
Am pletele ninse într-o formă a tăcerii,
Nu am niciun gând, nu am niciun vis,
Că sufletu' -n mine mi l -a ucis!
Și aleargă hoinar, cu miros de lămâie,
Acum e bizar, bântuit de-o momâie,
Nu are o formă, nu are un trup,
Îmi iese din mine, îl văd, și mi-l rup;
De mână mi-l iau, îl simt...și mă duc
Cu spiritul meu parfumat, singur cuc;
Nu am niciun gând, nu am niciun vis,
Că fug și de mine, de ce m-a ucis!

drepturi rezervate doar autorului
Elena Buldum