Cu brațele -ntinse spre semnul durerii, Am pletele ninse într-o formă a tăcerii, Nu am niciun gând, nu am niciun vis, Că sufletu' -n mine mi l -a ucis! Și aleargă hoinar, cu miros de lămâie, Acum e bizar, bântuit de-o momâie, Nu are o formă, nu are un trup, Îmi iese din mine, îl văd, și mi-l rup; De mână mi-l iau, îl simt...și mă duc Cu spiritul meu parfumat, singur cuc; Nu am niciun gând, nu am niciun vis, Că fug și de mine, de ce m-a ucis! drepturi rezervate doar autorului Elena Buldum
IMAGINEA DIN OGLINDĂ, POATE AVEA MULTE FEȚE...